DURMITOR, MUNTENEGRU

Ivan Do - Valea Alisnica -Planinica

Drumeție spre creasta Munților Durmitor

Să ajung pe creasta munților Durmitor a fost unul dintre visele mele în ultimii ani. Vedeam poze de acolo și îmi doream și eu să ajung, însă aveam o oarecare frică alimentată mai mult de necunoscut. Asta până am ajuns acolo și am descoperit că nu aveam de ce să-mi fie frică, ba din contră mi-am dat seama că frica m-a ținut îl loc mulți ani la rând.

Primul traseu pe care l-am făcut în munții Durmitor a fost cel spre Planinica, un vârf sau mai bine zis un platou amplasat la 2.330 m. Planinica este cunoscut pentru priveliștea pe care o oferă spre întreg lanțul munților Durmitor.

Traseul l-am început din zona Ivan Do, aflată în apropiere de Black Lake. Indicatorul spunea că vom face 4 ore și 20 minute până pe vârf.

Nr. traseului este 102 și este marcat cu bulină roșie, nu am avut probleme cu orientarea pe acest traseu. Însă este indicat ca mereu să aveți hărți offline pentru trasee, eu le folosesc pe cele de la mapy.cz.

Prima oră am mers doar prin pădure, inițial pe un drum forestier, urmat de o potecă prin pădure.

Odată ajunși la punctul numit Crepulj Poljana, am ieșit într-o poieniță superbă plină de flori. Era și-o căsuță părăsită acolo. Locul perfect pentru o primă pauză de cafea.

Erau atât de multe flori, dacă nu ne amenința căldura pe urcare, aș fi petrecut mult mai mult timp acolo.

Dacă până la poieniță, traseul în mare parte a fost lejer, ei bine de acolo începe greul. Urcarea devine din ce în ce mai susținută și cele 25 de grade se simt ca 35 grade. Unde mai pui că nu vom mai avea niciun pic de umbră pentru restul traseului. Nu se anunța niciun nor pe cer în acea zi.

După partea cea mai dificilă de urcat ajungem în valea Alisnica. O vale glaciară în formă de U, plină de floricele și peisaje superbe. Această vale este împărțită în două, partea inferioară și partea superioară.

După puțin timp după ce am intrat în vale am avut și prima surpriză a zilei, cai sălbatici. Citisem că e posibil să-i întâlnim în munții Durmitor, însă sincer nu mă așteptam.

Dar, uite-i în fața noastră!

Valea Alinsnica a fost destul de ușoară la urcare, fără ceva care să ne pună în dificultate. Cu excepția soarelui puternic, bineînțeles. Am traversat un covor nesfârșit de floricele și parcă zăream ceva în față.

Ce să fie acolo în depărtare? Nimeni altul decât Bobotov Kuk, cel mai înalt vârf din Durmitor. Noi însă ne îndreptam spre Planinica în acea zi.

Odată ajunși în partea superioară a văii, indicatorul de informa că mai avem doar 50 de minute până pe vârf. Hai că nu a fost așa greu, dacă nu era căldura, îl consideram un traseu ușurel.

Am avut noroc să-l prindem și destul de gol, noi și natura în cea mai mare parte. Am întâlnit puține persoane pe acest traseu, bucuria noastră.

Ia uitați-l cum se vede, superbul Bobotov Kuk. Pare imposibil de cucerit din acest punct, însă noi urmează să-l cucerim în următoarea zi.

Cu cât înaintăm, cu atât peisajele erau mai spectaculoase. M-au cucerit acest munți cu frumusețea lor, parcă îmi pare rău că am reușit să fac doar 2 trasee aici.

O ultimă priveliște spre valea Alisnica și am ajuns pe Planinica.

Iar peisajele sunt spectaculoase.

Valea Skrcka este vedeta acestei panorame. O vale carstică cu fundul ondulat ce adăpostește 2 lacuri glaciare, numite în Muntenegru, ochi de munte.

Lacurile se numesc Veliko Skrcko (cel mare) și Malo Skrcko (cel mic). În spatele văii vedem și vârful Prutas (cel mai înalt din imagine), un alt punct de belvedere spectaculos. Dacă aveți drum și timp, merită urcat.

O altă priveliște este spre creasta principală a munților Durmitor. Aici distingem 3 vârfuri: Bezimeni, Bobotov Kuk și Devojka.

Lângă creasta principală se disting și aceste impresionante straturi de fliș. Flișul de Durmitor iese în evidență prin faptul că în unele zone are o înclinare a straturilor de până la 90 grade.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care, munții Durmitor au fost incluși în patrimoniul UNESCO.

O pauză lungă pe vârf, sau mai bine zis pe platou. Planinica este mai mult un mic platou aflat la 2.330 m, decât un vârf.

Coborârea am făcut-o pe același traseu, însă cu o mică oprire la lacul Zminje. Aici am găsit și un izvor.

Atenție, nu este vreun izvor pe traseu cu excepția acestuia. La căldurile de aici vara, este important să vă luați măcar 1,5/2 l de apă/pers.

Ar mai fi un izvor jos în valea Skrcka, însă de pe Planinica până în vale sunt undeva la 500 m diferență de nivel. Asta înseamă undeva la 2-3 ore dus-întors de pe Planinica.

Concluzii

Pe mine munții Durmitor m-au cucerit de la primul traseu. De fapt, Muntenegru m-a cucerit, de asta m-am și întors aici după 2 ani și probabil că voi mai veni.

Traseul mi s-a părut superb și sălbatic. Ca dificultate mediu-greu din prisma lungimii, a urcării susținute pe unele porțiuni și a căldurii.

Dus-întors noi am făcut 8-9 ore, mergând undeva la 20 km.

Singura sursă de apă întâlnită a fost la lacul Zminje, care nu e chiar pe traseu, cu undeva la 5-10 minute de el.

Fotografiile sunt realizate cu acest aparat.