PIATRA CRAIULUI

Fântâna lui Botorog - Prăpăstiile Zărneștilor - Cheile Pisicii - Șaua Joaca - Peștera - Fântâna lui Botorog

Fântâna lui Botorog - Prăpăstiile Zărneștilor - Cheile Pisicii - Șaua Joaca

Este din nou primăvară, totul renaște și natura ne încântă cu toate culorile ei. Când zic martie, mă gândesc la brândușe și ghiocei prin poienile de munte, așa că am plecat în căutarea lor.

Traseul ales pentru această tură este unul de tip circuit cu plecare și întoarcere la Fântâna lui Botorog.

Până la Fântâna lui Botorog cel mai ușor se ajunge cu mașina, însă este și posibilitatea de a lua un taxi din Zărnești, așa cum am făcut și eu. De la parcare am urmat marcajul cruce roșie pe tot traseul în acea zi.

Pe prima parte am mers pe un forestier până la intrarea în Prăpăstiile Zărneștilor, loc care mă încântă de fiecare dată, deși le-am traversat de mai multe ori în drum spre alte destinații din Piatra Craiului.

A fost cea mai frecventată parte a traseului, dacă vreți să vă bucurați în liniște de acești pereți de calcar, vă sfătuiesc să veniți aici dimineața. Fiind un traseu accesibil, mulți aleg să dea o fugă până în Prăpăstii în weekend, iar la orele prânzului pot fi foarte aglomerate.

Cheile Zărneștilor sunt străbătute de valea râului Mare, care este vizibil doar la ieșirea din chei, în rest dispare în calacare. Este o arie protejată de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic.

Imediat ce intru în Cheile Pisicii se așterne liniștea, cel puțin pentru o parte a traseului. Pe aici nu este poteca, se merge pe valea seacă plină de bolovani până la ieșirea pe forestier.

Nu este un traseu greu, însă nu e nici ca mersul prin oraș. În vreo două cazuri trebuie să vă folosiți mâinile pentru a trece de bolovanii mai mari, însă nu e nimic care să pună probleme majore.

Aproape de ieșirea din chei am început să întâlnesc și ghiocei.

Chiar dacă este o porțiune mai accidentată, mie de această dată mi-a plăcut mult traversarea Cheilor Pisicii. Pereții împunători la pachet cu vegetația bogată îmi dădeau senzație de aventură, de traversarea unei porțiuni plină de obstacole.

Aventura nu durează mult și ies la forestierul care merge pe lângă valea Vlădușca, din acest punct traseul devine mai mult o plimbare prin natură.

Chiar dacă era destul de cald afară, tot am găsit un strat de 5-10 cm de zăpadă la această altitudine.

Pentru scurt timp intru în pădure și urmează să ies în Poiana Vlădușca. Priveliștea spre creasta Pietrei Craiului este superbă.

Mă așteptam ca aici să găsesc brândușe, dar nu a fost să fie. În schimb, le-am găsit un pic mai jos, o să vedeți în curând.

Nu mă așteptam ca traseul să fie așa de frumos, priveliști spre creastă superbe în drum spre Șaua Joaca. Norii erau și ei o încântare, creasta plină de zăpadă și pădurea verde, un contrast încântător.

Însă ce era mai frumos, urma să vină.

Ajung în Șaua Joaca și rămân masca, cât de frumos este aici. Nici nu-mi mai păsa că nu am găsit o mare de brândușe.

Incredibil!

O pauză lungă în care mi-am montat trepiedul să-mi fac câteva poze cu această priveliște, nu puteam să mă întorc fără câteva poze și cu mine.

Șaua Joaca - sat Peștera - sat Măgura - Fântâna lui Botorog

Dar ce să vezi, puțin mai jos încep să apară, câte una, câte două și din ce în ce mai multe… brândușe!

Hai că până la urmă tot v-am găsit. Urmează o pauză lungă de pozat și admirat. Chestia e că, brândușele nu erau pe marginea potecii, ci undeva pe culmi unde se topise zăpada.

Majoritatea alegeau să continuie pe potecă, neștiind ce comoară se ascunde la 50-100 m.

Am întâlnit și o bândușă albă pentru prima dată. La cât mai multe pe viitor sper.

După vânătoarea de brândușe m-am îndreptat spre sat Peștera. Indicatorul menționa o oră din Șaua Joaca, hai că am destul timp la dispoziție mi-am zis eu. Așa că am continuat în pas lent cu multe pauze de poze.

Nu după mult timp ajung și în sat Peștera, un sat de munte cu priveliști superbe atât spre Bucegi, cât și spre Piatra Craiului. Traseul continuă prin Peștera, apoi prin sat Măgura, ca în cele din urmă să coboare spre Prăpăstiile Zărneștilor.

Din acest punct totul devine o plimbare prin satele de munte cu peisaje pastorale autentice.

Îmi găsesc un loc doar al meu, undeva sus pe un deal și-mi propun să iau acolo o pauză lungă. Văd pe de o parte munții Bucegi și munții Leaota, pe de altă parte Măgurile Branului cu vârfurile Gălbinarea și Măgura Mare. La o privire mai atentă văd și Postăvarul și Piatra Mare în depărtare.

La toate acestea se adaugă vremea plăcută și lipsa vântului, ce pot să-mi mai doresc.

Într-un final mă dau și eu dusă din acel loc și pornesc spre sat Măgura. Nu prea am întâlnit persoane pe acest traseu, doar așa din când în când, ceea ce e foarte bine. Prefer să mai întâlnesc oameni din când în când, decât să merg ore fără să văd pe nimeni.

Din Măgura cobor pe o potecuță care mă scoate chiar la intrarea în Prăpăstii și de acolo până la Fântâna lui Botorog mai sunt doar 10-15 minute.

Concluzii

Un traseu cu o dificultatea mică spre medie, după părerea mea accesibil orcui fără prea mari probleme. Traseul are o distanță de 15 km și poate fi parcurs ca timp începând de la 6 ore, eu am făcut 7 ore jumătate cu tot cu pauze incluse. Depinde acum și de ritmul fiecăruia și pauzele pe care le face.

Este un traseu foarte frumos și îl recomand în orice anotimp, însă primăvara când înfloresc brândușele și toamna pe la finalul lui octombrie cred că oferă cele mai spectaculoase peisaje.

Harta traseului o găsiți aici.

Fotografiile sunt realizate cu acest aparat.