MUNȚII HĂȘMAȘ

Cabana Ecolog - Peștera Tunel - Peștera Munticelu

Cheile Șugăului au fost o premieră pentru mine. De multe ori mă uitam pe hartă și mă întrebam “oare cum este acolo?”. A venit momentul să aflu, într-o zi superbă de 1 mai.

Ce credeți, am prins aglomerat traseul fiind și cald și zi liberă? Ei bine, nu. Traseul a fost liber, chiar dacă eu mă așteptam să fie plin de lume. Totuși nu este o zonă atât de frecventată, în comparație cu alte trasee de pe lângă cheile Bicazului.

Ca toate traseele din rezervația Cheile Șugăului – Munticelu (și cele de via ferrata și cele de drumeție) am început de la cabana Ecolog.

Am văzut că sunt 3 trasee de drumeție în zonă, toate sub formă de circuit. Noi l-am ales pe cel marcat cu bulină galbenă deoarece ni s-a părut a fi cel mai ofertant dintre toate.

La cabana Ecolog mai erau și alte persoane, însă toate se îndreptau spre traseele de via ferrata.

Noi am plecat pe traseu spre peștera Munticelu, alegând varianta prin peștera Tunel (varianta mai dificilă).

Prima parte a traseului merge prin pădure. Însă ce m-a bucurat a fost faptul că traseul este foarte îngrijit. Am văzut multe locuri de popas amenajate cu măsuțe și bănci, panouri informative pe tot parcursul traseului.

Am apreciat mult acest detaliu, se vede că oamenii care se ocupă de rezervație chiar își fac treaba.

Prima priveliște care ni s-a deschis în fața ochilor a fost spre aceste ace de calcar care par că se ridică din pădure.

În spate se vede și cariera de calcar.

Un pic mai sus am dat de un indicator prin care ni se spunea că sunt 2 variante de traseu spre peștera Munticelu. Una ușoară și una dificilă.

Varianta ușoară este directă, iar cea dificilă ocolește un pic prin peștera Tunel.

Noi am ales varianta dificilă, dar mai spectaculoasă.

Inițial de la depărtare am văzut o deschizătură în stâncă și după ne-am dat seama că pe acolo trebuie să urcăm noi. Pragurile mi sau părut un pic cam mari, însă cu atenție am trecut de toate și am ajuns în peșteră.

Trebuie să vă cățărați pe acei bolovani până în peșteră. Dar este o poțiune scurtă, în câteva minute sunteți sus.

Abia când am ajuns sus mi-am dat seama de ce se numește peștera Tunel. Pentru că este ca un tunel, se intră într-o parte și se iese în alta. Chiar mi-a plăcut această porțiune, un pic de adrenalină pe un traseu relativ ușor.

După ce-am ieșit din tunel, am ajuns și noi la locul de belvedere. Și ce belvedere, de-a dreptul superbă!

Cheile Bicazului se vedeau într-un mare fel, nu mai zic de nuanțele de verde în care era pictată pădurea. De vis!

Urmează o pauză lungă în acest loc, nu de alta, dar trebuie să ne bucurăm de această imagine.

Este și un foișor amenajat pentru cine dorește să ia masa, însă eu mi-am petrecut tot timpul stând pe stânci și admirând ce a reușit să creeze natura în acest loc.

Și erau și iriși, însă nu unu-doi, ci zeci, sute chiar pe marginea stâncilor.

O să mai zic încă o dată, pentru cei care fac asta, știu că oamenii munților în general sunt oameni care respectă natura. Însă, nu toți cei care merg pe munte fac asta.

Nu rupeți florile, lăsați-le să le admire și alții. Ce ai de câștigat dacă culegi tot ce-ți iese în cale pe potecă? Asta nu înțeleg mulți oameni care merg la munte.

Și de data asta am văzut o familie cu trei copii, copii care rupeau irișii să-și facă buchet. Bineînțeles că pe parcurs au abandonat tot ce au cules și în urma lor am găsit o dâră de iriși.

În rezervațiile naturale este interzisă ruperea florilor, era și un panou la intrare. Pare că nu toată lumea îl respectă.

La peștera Munticelu, am dat peste o altă dezamăgire provocată tot de cei care își bat joc de natură. Peștera era închisă pentru a conserva ce a mai rămas din ea după ce unii s-au apucat să vandalizele stalactitele și stalacmitele. Pe bune? Ce fel de om să fii să te apuci să distrugi o peșteră? Nu pot să înțeleg, de ce să faci una ca asta?

Peștera poate fi vizitată doar cu ghid vorbit în prealabil. La cabana Ecolog puteți găsi mai multe detalii.

Din ce am văzut eu în imagini ar fi o peșteră foarte frumoasă, cu stalactite, stalacmite și coloane spectaculoase. Dacă aveți drum pe acolo, cu siguranță merită vizitată. Eu o să o vizitez când mă voi întoarce în zonă și pentru alte trasee, mai ales pentru cele de via ferrata.

Din peșteră am coborât într-o poieniță cu peisaje pastorale specifice satului de munte. A fost un final de traseu, atât de relaxant cu o pauză lungă la umbra unui copac admirând toate căsuțele din jur.

Știam că este finalul traseului, așa că am profitat de acea pauză pentru a ne relaxa și a savura o cafea. Am ajuns de unde am plecat, iar în următoarea zi ne aștepta un alt loc nou de descoperit.

Concluzii

Chiar dacă este un traseu relativ scurt (3 km), este divers și timp de 3-4 ore cu tot cu pauze cât o să vă ia să-l parcurgeți, veți descoperi o zonă frumoasă cu peisaje încântătoare.

Pe mine una m-a cucerit această zonă și abia aștept următoarea vizită.

Puteți evita porțiunea difilă prin peștera Tunel, alegând varianta ușoară, însă consider că varianta dificilă este mai spectaculoasă.

Harta traseului o găsiți aici.

Fotografiile sunt realizate cu acest aparat.