BUILA - VÂNTURARIȚA

Schitul Pahomie - Șaua Ștevioara - Vf. Vânturarița - Vf. Buila - Curmătura Builei - Schitul Pătrunsa

Schitul Pahomie - Vârful Vânturarița

Încă o drumeție memorabilă de Toamnă, de această dată în Buila – Vânturarița, un loc pe a cărui poteci calc pentru prima dată. Mi-a fost recomandat de multe persoane acest loc toamna și pot spune că mi-a depășit așteptările.

Buila – Vânturarița este cel mai mic Parc Național din România și face parte din Munții Căpățânii. Însă pe cât de mic este pe atât de mari sunt frumusețile pe care le oferă.

Masivul prezintă o creastă calcaroasă de tip liniar asemănătoare Pietrei Craiului.

La ora 05:30 dimineața într-o zi superbă de final de octombrie am plecat din București spre Buila – Vânturarița cu destinația schitul Pahomie. Am prins drumul liber, iar cu puțin înainte de ora 09:00 eram deja intrați pe traseu. Important de menționat este că ultimii 10 km din drum spre schitul Panomie trebuie parcurși pe drum forestier, este un drum destul de bun și poate fi parcurs cu orice mașină cu puțină grijă.

De la schit, am urmat marcajul bulină albastră către Șaua Ștevioara.

În prima oră, traseul merge prin pădure, o pădure atât de frumoasă și colorată scăldată în razele calde ale Soarelui.

După Cozia, această este următoarea cea mai frumoasă pădure pe care am văzut-o. Se vede că este un loc destul de sălbatic în comparație cu alte zone montane de la noi.

În general urcările și coborârile în Buila – Vânturarița sunt destul de abrupte, însă ajungi într-un timp destul de scurt la destinație. După o oră ieșim din pădure, în dreptul stânii Pahomie, iar priveliștea este încântătoare. Vizibilitate pe zeci de km și atâtea culori în depărtare.

Pe fundal se vede Masivul Cozia, Munții Făgăraș și Munții Iezer – Păpușa. Când eram în acest punct mă întrebam “oare cum este pădurea acum în Cozia, sigur mult mai frumoasă ca săptămâna trecută când am fost eu”.

Cert este că și în Buila pădurea m-a cucerit!

Priveliștea spre creastă de langă stâna Pahomie.

Nu după mult timp ajungem și în gol alpin, unde peisajul se schimbă total. De data aceasta creasta este cea care ne ia ochii cu ale sale abrupturi calcaroase și vârfuri ascuțite.

Și spre est panoramele încep să se deschidă din ce în ce mai mult. Se disting vârfurile Moldoveanu, Viștea Mare, Negoiu, Lespezi etc din Făgăraș. Bucegii își fac apariția undeva în spate, iar apele Văii Oltului lucesc în lumina puternică.

Din acest punct mai este puțin până în Șaua Ștevioara. Însă odată cu priveliștile pe zeci de km și-a făcut apariția și vântul puternic care nu ne lăsa să zăbăvim prea mult într-un loc.

Până în Șaua Ștevioara noi am făcut 2 ore jumătate. Pe marcaj jos scria 4 ore până în șa, ceea ce mi s-a părut un pic cam exagerat, noi mergând destul de lejer și am luat și câteva pauze mici de poze și de filmat.

De aici se vedeau foarte frumos pădurile multicolore ale Munților Căpățânii. Un mozaic în nuanțe de galben, portocaliu, roșu și verde!

Priveliștea spre Muchia Frumoasă.

Vârful Vânturarița înalt de 1.885 m, mă atrage încă de la depărtare prin abrupturile sale. Fiind cel mai înalt vârf din masiv, oferă panorame frumoase spre restul crestei, pe de o parte se vede vârful Vioreanu (1.866 m) al doilea vârf ca altitudine din Buila – Vânturarița, iar pe de cealaltă parte Vârful Buila (1.848 m) al treile vârf ca înălțime. Nu mai zic de Cozia, Făgăraș, Iezer – Păpușa, Bucegi spre est și Munții Căpățânii și Parâng spre vest.

Vârful Buila văzut de pe Vânturarița Mare.

Vârful Vânturarița - Vârful Buila - Curmătura Builei

Ne întoarcem în Șaua Ștevioara de unde continuăm traseul spre Vârful Buila. Ca puncte de interes, se văd aceleași obiective ca de pe vârful Vânturarița.

Vârful Vânturarița văzut de pe vârful Buila.

Panoramă superbă spre Munții Căpățânii în apropierea vârfului Buila.

Creasta sudică a Builei – Vânturarița văzută de pe vârful Buila.

Păduri multicolore spre vest.

Priveliște spre creasta nordică și vârful Vânturarița.

Detalii sculptate în calcare.

Ne continuăm traseul spre Curmătura Builei. Vântul la fel de puternic și sâcâitor, iar priveliștile în continuare superbe.

De pe vârf până la refugiul din Curmătura Builei am făcut aproximativ o oră. Aici am luat o pauză un pic mai lungă de masă și de admirat.

În interior refugiul arată destul de bine, are și mai multe locuri, cred că în jur de 10 din ce îmi amintesc, însă la nevoie pot încăpea și mai mulți oameni.

Curmătura Builei - Schitul Pătrunsa - Schitul Pahomie

Urmează coborârea spre schitul Pătrunsa. Aici sunt două variante de traseu, una abruptă și una și mai abruptă :))). Noi am ales-o pe cea abruptă marcată cu cruce albastră, cea și mai abruptă este marcată cu bulină galbenă.

Și avem ocazia de a ne bucura din nou de această pădure fermecată.

Din Curmătura Builei până la schitul Pătrunsa facem undeva la oră jumătate cu tot cu mici pauze. Aici am întâlnit și cele mai multe persoane de pe traseu, deoarece era cam târziu și toată lumea își făcea drumul înapoi spre schitul Pahomie.

Traseul merge lin prin poienițe și trece pe lângă chilii ale schitului Pătrunsa.

Urmând să continuie pe forestier până la schitul Pahomie.

Din loc în loc pădurea se deschide pentru a oferi priveliști asupra crestei, iar culorile sunt superbe.

La vreo 20 de minute de schitul Pahomie, ne prinde Apusul pe drum, în nuanțe pastelate de roz.

Concluzii

Chiar dacă pe indicatoare traseul este catalogat ca dificil, mie mi s-a părut mai mult un traseu mediu.

Într-adevăr pe unele porțiuni urci sau cobori mai abrupt, însă nu prezintă zone expuse sau cu lanțuri.

Ca durată noi am făcut 8 ore cu tot cu mici pauze pe parcurs. Dar poate dura undeva de la 7 ore până la 9 ore sau mai mult în funcție de condiția fizică și pauzele luate.

Surse de apă: mai jos de Curmătura Builei și la schiturile Pătrunsa și Pahomie.

Timpi intermediari (cu tot cu pauze):

Schitul Pahomie – Vârful Vânturarița: 3 ore jumătate.

Vârful Vânturarița – Vârful Buila: 1 oră

Vârful Buila – Curmătura Builei: 1 oră.

Curmătura Builei – Schitul Pătrunsa: 1 oră jumătate.

Schitul Pătrunsa – Schitul Pahomie: 1 oră.

Harta traseului o găsiți aici.

Fotografiile sunt realizate cu acest aparat.