TRASEU ECOTURISTIC LA AMFITEATRU

Cheile Grădiștei - Poiana Andolia - Moieciu de Sus - Amfiteatrul Transilvania - Cheile Grădiștei

Cheile Grădiștei - Pădurea Magistratului - Poiana Andolia - Moieciu de Sus

Următorul peisaj de Toamnă pe care mi-l doream să-l văd anul acesta era peisajul pastoral cu fânețe și animale care pasc la pachet cu păduri multicolore. Aveam câteva variante de traseu pe listă, însă alegerea finală a fost Moieciu de Sus. Am ales să fac unul dintre cele 9 trasee ecoturistice din zona Fundata – Bran – Moieciu și anume traseul Ecoturistic La Amfiteatru.

Cele mai multe persoane încep circuitul din centru localității Moieciu de Sus, însă eu l-am început în Cheile Grădiștei și l-am făcut într-un alt semn.

Marcajul care trebuie urmat pe parcursul acestui traseu este omulețul portocaliu. Aceste trasee ecoturistice nu se găsesc pe hărțile de trasee cum sunt Munții Noștri sau Mapy.cz, de asta trebuie să aveți atenție la marcaje. Poteca este vizibilă în majoritatea locurilor, doar pe prima porțiune am avut probleme cu găsirea marcajului.

Harta traseelor ecoturistice din zona Fundata – Moieciu – Bran.

Am început traseul de la Complex Cheile Grădiștei și de la început am intrat în Pădurea Magistratului. La intrarea în pădure am am văzut marcajul, însă după o porțiune de mers l-am pierdut și am bâjbâit vreo jumătatea de oră în căutarea lui. Poteca era puțin vizibilă în comparație cu alte poteci care mergeau în alte direcții. M-am orientat aproximativ cam după direcție în care ar trebui să fie Poiana Andolia, următorul punct de pe traseu, iar după câteva minute de mers am regăsit marcajul.

Acela a fost singurul moment în care am întâmpinat probleme pe acest traseu, după toate bune și frumoase.

Deși era început de noiembrie tot am găsit Culorile Toamnei peste aceste păduri.

Ultima parte a traseului merge pe drumul forestier și iese în Poiana Andolia. Peisajele sunt superbe, cu pășuni, fânețe și animale care pasc. Culorile Toamnei încălzesc această atmosferă rece de noiembrie, iar liniștea este profundă.

În spate începe să se vadă creasta Pietrei Craiului.

Mie mi-a plăcut mult acestă poiana, aici parcă timpul stătea în loc și totul era atât de frumos și pitoresc.

Nu știu exact pe unde mergea marcajul prin Poiana Andolia, eu am traversat-o prin centru, admirând căsuțele și văcuțele care pasc. Din când în când trebuie să trec de câte un gard, însă nu a fost ceva care să pună probleme.

Pe parcurs ce înaintam în poiana începeau să se vadă și munții Bucegi în spate.

Probabil că pe acest traseu am văzut cele mai frumoase panorame spre munții Bucegi, se vedea întreg abruptul vestic. Nu știu unde ar mai putea să fie o imagine și mai frumoasă.

Nu mai zic de aceste culori, un contrast între Iarna de pe platoul Bucegilor și Toamna de la poale.

După poiana Andolia traseul continuă pe ulițe înguste delimitate de garduri de lemn pe de-o parte și alta. Însă priveliștea este ceea ce îți taie răsuflarea.

Aș vrea ca măcar pentru câteva zile să stau într-o căsuță cu asemenea priveliște. Prea frumos. Locul unde să vii și să te relaxezi, este pură terapie.

Iar pădurile de mesteacăn aurii de pe versanți șunt ceva de vis, însă urmează să ajung și eu în apropierea lor.

Paradis acesta a fost cuvântul care mi-a trecut prima dată prin minte când am văzut această imagine. Bine, pentru unii paradisul înseamnă plaje cu palmieri, pentru alții o insulă exotică, pentru mine înseamnă munte și culoare.

Moieciu de Sus - Amfiteatrul Transilvania - Cheile Grădiștei

Am ajuns în centrul localității Moieciu de Sus, iar din dreptul școlii generale am început să urc spre Amfiteatrul Transilvania. La un moment dat trec printr-o pădurice de mesteacăn absolut superbă. Totul era auriu.

La ieșirea din pădure, priveliștea spre Bucegi era impresionantă.

Aici am luat o pauză mai lungă de pozat și admirat acest spectacol al naturii, într-o zi cu vreme perfectă de noiembrie.

Iar pădurile era ceva de vis, atâtea culori. Îmi doream să mai prind Culorile Toamnei pe acest traseu, însă așteptările nu erau foarte mari deoarece era deja noiembrie și mă așteptam ca majoritatea arborilor să fie deja scuturați, însă am avut noroc.

După pauze lungi de admirat și pozat am continuat spre complexul de căsuțe Amfiteatrul Transilvania. Din ce am înțeles, acestea sunt căsute vechi restaurate de către proprietari, o familie din Republica Moldova.

Acest loc este o oază de liniște și relaxare.

Aici se poate ajunge și cu mașina pe un drum neasfaltat, majoritatea celor care vizitează locul vin cu mașina.

Cred că ar trebui promovate mai mult aceste trasee ecoturistice din zonă, mulți nu știu de ele și este păcat. De exemplu în ziua în care am fost eu, am întâlnit un singur cuplu pe traseu care făcea circuitul, în rest majoritatea persoanelor erau la Amfiteatrul Transilvania, unde au venit cu mașina.

Complexul arată foarte bine, cu multe locuri de poze și puncte de belvedere. Cine dorește poate lua masa la restaurantul complexului sau poate chiar și rămâne peste noapte. Eu de această dată nu am luat nicio pauză de masă sau de ceai aici deoarece am vrut să folosesc timpul acela pentru făcut poze și filmat.

Îmi continui traseul lăsând Amfiteatrul Transilvania în spate. În vreo 15 minute ajung și la locul de belvedere de pe stâncă cu panorame superbe spre Moieciu de Sus, Munții Bucegi și Amfiteatrul Transilvania.

Era aproape de Apus și totul era învăluit într-o lumină caldă.

Acolo jos trebuia să cobor eu, parcă nu îmi venea, peisajul era prea frumos.

Însă înainte de a începe coborârea și pe parcurs ce înaintam pe Culmea Lungă spre Dealul Cremenii, am mai avut parte de niște imagini de vis. Uitați-vă un pic la amplasarea căsuței de mai jos, parcă e desprinsă dintr-un basm.

Piatra Craiului de asemenea se vede în toată spendoarea ei pe ultima porțiune de traseu.

Am trecut pe lângă multe văcuțe care pășteau liniștite și se plimbau pe aceste pășuri creând un peisaj pastoral de Toamnă specific zonei.

Și din nou mesteceni aurii în contrast cu molidul verde închis.

Eu am coborât pe lângă o pădurice ce coboară abrupt spre Cheile Grădiștei pe o potecă puțin vizibilă. Însă traseul coboară mai lin urmând drumul principal care coboară spre Cheia, însă durează cu vreo 10-15 minute în plus.

Concluzii

A fost un traseu foarte frumos, cu puncte de belvedere superbe. Culorile Toamnei au făcut acest traseu desprins dintr-o poveste și un paradis pentru iubitorii de fotografie.

Traseul nu prezintă dificultăți tehnice, este deasemenea un traseu destul de ușor putând fi practicat de oricine, de la copii la bunici.

Diștanța parcursă este de 10 km în 6 ore, țineți cont că am făcut multe pauze de admirat, pozat, filmat, zburat drona. În mod normal traseul durează aproximativ 4-5 ore. Dacă nu se întuneca la ora 5:00, eu aș fi făcut și 10 ore pe acest traseu :)), la orice pas găseam ceva frumos de imortalizat.

Cu siguranță și iarna este superbă în zonă și plănuiesc să fac unul dintre traseele ecoturistice când o să fie totul acoperit de zăpadă.

Harta traseului (track aprox. urmat de mine) o găsiți aici .

Fotografiile sunt realizate cu acest aparat.