PIATRA MARE
Dâmbu Morii - Prăpastia Urșilor - Cabana Piatra Mare - Ocolire Canion 7 Scări - Dâmbu Morii
Dâmbu Morii - Prăpastia Urșilor - Cabana Piatra Mare
Era anunțată o zi cu vreme atât de frumoasă, încât era păcat să nu dau o fugă până la munte. De data aceasta am ales Piatra Mare, munte unde nu am mai fost de peste un an de zile.
Cele mai cunoscute trasee din Piatra Mare pornesc din Timișu de Jos și Timișu de Sus, până aici nicio problemă.
Sau…, ar fi una totuși… Pentru cei care vin fără mașină, cum a fost și situația mea în acel moment, atunci este o mică problemă. În Timișu de Sus respectiv de Jos se poate ajunge doar cu trenul regio care dureaza undeva între 3:30/4:00 din București, cam mult. Totuși nu asta a fost problema la care m-am referit, ci ambele halte sunt departe de localitate, de-a lungul drumului național care merge spre Brașov. Este ceva superb să mergi din haltă până în Timișu de Jos pe marginea drumului când nu ai trotuar, pe o distanță de 1.7 km. Cu asta am început ziua și asta mi-a displăcut cel mai mult, oare nu se poate amenaja un trotuar ceva, totuși sunt mulți oameni care merg din haltă până în stațiuni și este atât de periculos, mai ales că mulți șoferi nu păstrează distanța.
Trecând la oile noastre, adică la traseu, pentru cei care vin cu mașina în Timișu de Jos, nu o să aveți problema asta, sunt și locuri de parcare la începutul traseului.
Am început de la Dâmbu Morii, loc de unde pornesc mai multe trasee, el l-am ales pe cel care merge pe valea Șipoaia spre Prăpastia Urșilor, însă aici a doua problemă, prima poțiune este comună cu traseul care merge spre Canionul 7 Scări. Nu vreți să știți cât de aglomerat era, mulți oameni, majoritatea fără echipament se îndreptau spre canion.
Am stat calmă acea porțiune, depășind ușor mulțimea și din momentul în care am intrat spre poteca de Prăpastia Urșilor, era o liniște deplină, gata cu aglomerația.
Marcajul de la Dâmbu Morii până la intersecția potecilor este bandă galbenă, iar spre Prăpastia Urșilor este triunghi albastru.
Prăpastia Urșilor este de fapt un imens perete de calcar săpat de pârâul Urșilor aflat un pic mai jos. Traseul merge pe la peretelui, care este chiar impresionat și masiv, nu am putut surprinde în poze masivitatea acestuia.
La un moment dat dacă sunteți atenți o să dați și de un mic izvor care iese din calcare. După prăpastie, traseul continuă pe valea Urșilor până la intersecția cu Drumul Familial de unde trebuie să urmați marcajul bangă roșie spre cabana Piatra Mare.
În drum spre cabană, traseul merge în cea mai mare parte prin pădure, cu o singură ieșire scurtă într-o poieniță. Dau de o mulțime de flori pe marginea potecii, care mă încetinesc un pic în drumul spre cabană.
Văd mult măcrișul-iepurelui (Oxalis acetosella), un covor delicat și firav care ocoperă pădurea, din loc în loc apar buchețele de Viorele (Scilla bifolia) și foarte, foarte mult Spânz (Helleborus).
Dar cea mai frumoasă întâlnire vine acum. În apropierea cabanei am întâlnit pe cineva care m-a recunoscut de pe YouTube și mi-a dat pontul că un pic mai sus de cabană ar fi un cocoș de munte. Mi-am luat viteză până la el să nu cumva să-l ratez și l-am găsit.
Ce fericire pe mine, era prima dată când vedeam unul. Era în perioada rotitului (ritual de împerechere), am prins un mic spectacol cu dansul și sunetele specifice. Mai multe imagini găsiți în videoclipul de la final.
L-am filmat și l-am pozat cât am putut de bine de la distanța la care mă aflam și mi-am continuat traseul.
Următoarea oprire a fost la unul din locurile de belvedere. În fața mea se deschideau priveliști până spre munții Ciucaș și Grohotiș, nu mai zic de munții Neamțului și munții Baiului.
Însă motivul pentru care am ales acest loc de belvedere a fost priveliștea spre Piatra Scrisă și Hornul Pisicii, nu știu dacă este un alt loc de unde se poate vedea această zonă mai frumos.
Locul de belvedere este la 10 minute de cabană cum urci spre vârf, în partea stângă o să vedeți cum se deschide o mică poieniță care pare a duce spre un deal, acolo este locul de belvedere.
Cabana Piatra Mare - Ocolire Canion 7 Scări - Dâmbu Morii
După încă o pauză la un alt loc de belvedere de lângă cabană, pornesc coborârea spre traseul marcat cu bandă galbenă care coboară spre Canionul 7 Scări.
În poienița de lângă cabană era un adevărat spectacol al florilor, atâtea viorele și ciuboțica cucului (Primula veris).
O ultimă privire spre Brașov și încep coborârea.
Traseul acesta coboară destul de susținut, însă mie mi-a plăcut mult mai mult decât traseul care merge pe Drumul Familial. Pădurea pe această coborâre a fost de-a dreptul superbă, nu am nimic cu mersul prin pădure când am de-a face cu o pădure frumoasă.
Si pe coborâre dau de o mulțime de flori pe marginea potecii, nu știu dacă vă plictisesc sau nu când tot zic despre flori, plante, roci etc.
Sunt unii oameni care îmi spun că menționez aiurea florile și plantele întâlnite pe traseu, care de fapt nu interesează pe nimeni. Cică m-ai bine aș menționa ceva mai util cum ar fi “ce mâncare se servește la cabană”.
La asta am un singur răspuns, pe mine mă interesează ce flori, stânci, roci, copaci întâlnesc pe traseu. Și până la urmă blog-ul/canalul de youtube/ pagina de instagram sunt ale mele și pot să postez și să zic ce vreau.
Sunt sigură că sunt și oameni interesați de ceea ce pot descoperi pe traseu, nu doar ce pot mânca la vreo cabană sau alta. Nu zic că acele informații nu sunt utile, sunt și ele, însă de cele mai multe ori pe trasee eu nu apuc să mă opresc pe la cabane deoarece prefer să merg pe la punctele de belvedere pentru a admira peisajele.
Am dat peste Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) și mult Măcrișul-iepurelui. Ce frumoase sunt aceste flori gingașe care ne înfrumusețează mersul prin pădure.
Panta se mai domolește și eu intru pe traseul de ocolire al canionului. Prin Canionul 7 Scări doar se urcă, urmând a se coborâ pe traseul de ocolire.
În cazul față canionul este închis temporar, așa că atât urcarea cât și coborârea se fac pe traseul de ocolire.
Nici nu știu de ce este închis canionul, vremea este deja superbă, fară pic de zăpadă. Probabil că se fac amenajări, altfel nu-mi dau seama de ce nu poate fi vizitat.
Eu l-am traversat acum vreo 5 ani la început de vară și chiar este spectaculos, sper să se deschidă cât mai repede să ne putem bucura de el.
Aici este locul unde începe din nou aglomerația până la finalul traseului spre Dâmbu Morii, bine că această porțiune durează doar aproximativ o oră și gata.
Concluzii
Un traseu cu o dificultate medie, cu excepția a două porțiuni de urcare/coborâre mai susținute nu o să întâmpinați probeleme. Traseul are o distanță de 13 km și poate fi parcurs ca timp începând de la 5-6 ore, eu am făcut 7 ore jumătate cu tot cu pauze incluse. Depinde acum și de ritmul fiecăruia și pauzele pe care le face.
Traseul începe cu marcaj bandă galbenă până aproape de canion, după triunghi albastru spre Prăpastia Urșilor, urmat de bandă roșie de la intersecția cu Drumul Familial până la cabana Piatra Mare. La coborâre marcajul este bandă galbenă, cu excepția porțiunii de traseu care ocolește canionul marcat cu bulină roșie.
Este un traseu foarte frumos și îl recomand oricui dorește o pauză în natură, însă nu preferă un traseu lung și dificil.
Chiar dacă nu este un traseu tehnic, nu trebuie să vă lipsească echipamentul de munte: bocanci cu talpă aderentă, rucsac, pantaloni de drumeție și o jachetă impermeabilă deoarece la munte și zilele de vară pot fi răcoroase și pot apărea ploi.
Harta traseului o găsiți aici.
Fotografiile sunt realizate cu acest aparat.
Dacă ți-a plăcut
recomand să citești următoarele postări
