MUNȚII BUCEGI
Gura Diham - Cabana Mălăiești - Brâna Caprelor
Traseu Gura Diham - Cabana Mălăiești
Visez de mult timp la Brâna Caprelor, un traseu deosebit de frumos, probabil cel mai spectaculos din Bucegi. Am așteptat o zi cu vreme bună, deoarece nu e genul de traseu pe care vrei să te prindă ploaia sau să fie ceață.
Într-o duminică dimineață mă urc în primul tren din București spre Bușteni și pornesc să fac acest traseu de care am auzit atâtea lucruri.
Traseul l-am început la Gura Diham urmând marcajul bandă roșie care duce inițial spre Cabana Poiana Izvoarelor și apoi spre Pichetul Roșu de unde marcajul către cabana Mălăiești este triunghi roșu.
Prima parte a traseului merge în cea mai mare parte prin pădure fără să pună mari probleme. De la Pichetul Roșu traseul devine un pic mai solicitant, urcările mai abrupte, însă nimic de speriat.
În apropierea locului numit La Prepeleac (unde traseele spre Cabana Mălăiești și Vârful Bucșoiu se bifurcă), urcarea devine destul de abruptă pe o porțiune scurtă. De la Prepeleac până la Cabana Mălăiești continui pe poteca Take Ionescu.
În unele locuri poteca este expusă asigurată cu lanțuri, cu grijă și cu atenție trec de ele. Nu sunt porțiuni foarte grele, însă pe timp nefavorabil cum ar fi ploaie sau gheață pot deveni periculoase. Indicat ar fi ca acest traseu să fie parcurs doar pe vreme frumoasă.
Mai aveam aproximativ 10 minute până la cabană, când în față mi se deschide o priveliște superbă spre Padina Crucii și Cabana Mălăiești. Fac o pauză de hidratare la izvorul de lângă cabană și îmi continui drumul.
În aproximativ o oră de mers pe Take Ionescu ajung la cabana Mălăiești, trei ore jumătate de la plecarea de la Gura Diham.
Traseu Cabana Mălăiești - Brâna Caprelor
La cabana era forfotă mare, cum este mai mereu în weekend, nu am zăbovit prea mult pe acolo. Am pornit pe superba vale Mălăiești urmând marcajul bandă albastră spre a doua terasă glaciară de unde începe Brâna Caprelor.
Poteca merge pe valea pârâului Mălăiești, trece la un moment dat pe lângă Turnurile Mălăiești și continuă spre vârful Bucșoiu. A fost încântătoare această vale în toiul verii, plină de flori care de care mai frumoase.
Aproape de a doua terasă glaciară am văzut-o pentru prima dată, pe cine??… pe Regina Florilor de Munte, Floarea de Colț. Cât de mare mi-a fost fericirea. Nu erau înflorite în totalitate, dar ce mai conta.
De la cabană până la începutul traseului Brâna Caprelor (marcat cu triunghi albastru) am făcut în jur de jumătate de oră – o oră cu pauze de admirat peisajul si florile.
Am intrat pe Brâna Caprelor, care urcă inițial pe Valea Pietrelor și după merge pe curbele de nivel până în Șaua Brâna Caprelor. Dar ce frumusețe de peisaj, e greu să-l descriu în cuvinte, pentru mine este cel mai frumos traseu din Bucegi.
Poteca este expusă, în unele locuri neasigurată de lanțuri. Pe vreme bună când roca este uscată, cu grijă poate fi parcursă în siguranță. Nu este indicat să faceți acest traseu când roca este udă sau acoperită cu gheață deoarece poteca este expusă și se pot întâmpla accidente. Există și riscul de a cădea în gol.
Eu nu am avut timp să mă bucur din plin de acest traseu deoarece norii deveneau gri și mă așteptam să înceapă ploaia în curând, așa că am parcurs-o mai mult în fugă doar cu câteva pauze de filmat și pozat.
Dacă nu aveți frică de înălțime o să vă încânte acest traseu. Parcurgerea Brânei Caprelor din a doua terasă glaciară până în Șaua Brânei Caprelor durează aproximativ o oră jumătate plină de peisaje increbibile.
Traseul parcurs îl găsiți aici.
Traseu Șaua Brâna Caprelor - Gura Diham
Din șa am coborât pe traseul marcat cu bandă roșie care coboară dinspre vârful Bucșoiu spre La Prepeleac. A fost o coborâre destul de abruptă care îmi punea genuchii la încercare. Dau și de câteva porțiuni expuse asigurate cu lanțuri de care trec destul de ușor.
Admir priveliștea care mi se deschide spre Valea Mălăiești și Culmea Țigănești și îmi continui drumul spre La Prepeleac de unde traseul este același pe care am venit.
Concluzii
Este un traseu atât de frumos, încât parcă nu reușesc să îi găsesc minusurile. Pentru mine a fost traseu de dificultate medie cu unele porțiuni mai grele și expuse.
Pe timp favorabil recomand acest traseu celor fără frică de înălțimi și cu o condiție fizică bună.
Ca durată mi-a luat aproximativ 10 ore cu pauze incluse (dus-întors).
Fotografiile sunt realizate cu acest aparat.
Dacă doriți puteți viziona și filmul călătoriei pe canalul meu de YouTube.
Dacă ți-a plăcut
recomand să citești următoarele postări
