PIATRA CRAIULUI

Fântâna lui Botorog - Prăpăstiile Zărneștilor - Cabana Curmătura - Fântâna lui Botorog

Fântâna lui Botorog - Prăpăstiile Zărneștilor - Cabana Curmătura

Era anunțată o zi cu multă ninsoare, prima zi de Iarnă în toată regula din acest sezon. M-am gândit și răzgândit de câteva ori dacă să merg sau în drumeție. Ideea era să aleg un traseu accesibil care să nu pună probleme în caz de vânt puternic, vizibilitate scăzută sau probleme de orientare. Că nah, Iarna nu-i ca Vara!

Până la urmă am ales să dau o fugă până la Cabana Curmătura. În ceea ce privește traseul, a fost o premieră și pentru mine și anume cel care trece prin Prăpăstiile Zărneștilor. Mai fusesem și la Curmătura și prin Prăpăstii, însă niciodată nu am făcut traseul care le leagă.

La începutul traseului, cel mai ușor se ajunge cu mașina până la Fântâna lui Botorog. Însă, pentru cei fără mașină se poate ajunge și cu un taxi din Zărnești. Eu am plecat cu un tren din București până în Brașov, iar de acolo am luat alt tren spre Zărnești, urmat de un taxi până la Fântâna lui Botorog. Este un pic de bătaie de cap cu atâtea schimbări, însă pentru cei fără mașină este singura variantă.

Traseul până și prin Prăpăstiile Zărneștilor este ușor, mai mult o plimbare. Marcajul care trebuie urmat este cruce roșie și durează aproximativ o oră.

Mie mi-au plăcut Prăpăstiile Zărneștilor acoperite de zăpadă, iar la pachet cu acea ninsoare cu fulgi mari și pufoși iți dădea o senzație de calm.

Chiar dacă vizibilitatea era mică din cauza ninsorii, panoramele pe care le ofereau aceste impunătoare chei tot erau spectaculoase. Păcat că pozele nu pot reda frumusețea lor, așa cum sunt ele în realitate.

Deși nu mă așteptam, am întâlnit și destul de mulți oameni pe traseu. Se anunțase o zi întunecată cu multă ninsoare și până și mie mi-a fost greu să mă dau dusă de acasă pentru acest traseu. Comoditatea asta! Probabil cel mai periculos loc în care să te afli de-a lungul vieții este acolo unde te simți comod, periculos din punctul de vedere al faptului că în acest mediu nu ai nicio șansă să evoluezi, tu ca om.

Acum să vă spun o mică poveste. Probabil că dacă mă urmăriți pe youtube, știți că majoritatea drumețiilor le fac singură. Ceea ce nu este recomandat, însă de multe ori pentru mine aceasta este singura variantă. Sunt întrebată des dacă nu mi-e frică să merg singură, iar răspunsul meu este și da și nu, depinde. Chestia este că atunci când stai acasă pe canapea și te gândești că o să pleci singur pe munte, îți trec prin cap toate filmele proaste cu ceea ce se va întâmpla (vine ursul, vine lupul, cad în prăpastie, mă atacă nu știu cine și câte și mai câte). Însă în momentul în care faci un pas și încă un pas îți dai seamă că majoritatea acelor gânduri erau doar în capul tău.

Și acum pot răspunde mai ușor la întrebarea “nu ți-e frică?”. Acasă simt o frică înainte de fiecare tură, însă pe traseu nu m-am simțit niciodată în pericol, acolo mi-am dat seama că nu e așa o sperietoare mersul acesta singur pe munte. Bineînțeles, nu e pentru oricine și trebuie să fii pregătit atât fizic cât și psihic înainte de a pleca într-o asemenea aventură deoarece nu e nimeni să te ajute în caz că nu-ți faci bine temele de acasă.

După Prăpăstii am continuat pe traseul marcat cu bulină galbenă care începe să urce printr-o pădure deasă de molid. Indicatorul anunța 2 ore până la cabana Curmătura, însă în realitate traseul durează aproximativ o oră, depinde însă și de pauzele pe care le faci pe traseu.

Din pădure am ieșit în Poiana Zănoaga, unde ningea atât de tare încât abia dacă distingeai peisajul din jur.

Chiar dacă pe de-o parte zăpada m-a bucurat, pe de altă parte tot eram un pic dezamăgită că nu puteam admira creasta Pietrei Craiului. Ce să-i faci, nu le poți avea pe toate.

Contrastul dintre molidul verde, laricele care-și pierde acele și e galben și zăpada albă era încântător.

Din acest punct și până la Curmătura mai aveam de mers undeva la 15-20 minute. Dar oricum pădurea era din ce în ce mai frumoasă și încărcată de zăpadă pe parcurs ce urcam.

Peisajul de la cabana, frumos ca întotdeauna. Când este senin se pot vedea Bucegii și Creasta Pietrei Craiului. Acum m-am mulțumit doar cu împrejurimile acoperite de zăpadă.

Ceea ce m-a surprins a fost faptul că la cabană era aglomerat, în interior fiind plin. Uite că mai sunt oameni care nu se feresc de vremea asta mohorâtă. Nu am stat prea mult timp pe acolo și mi-am continuat traseul spre Fântâna lui Botorog.

Cabana Curmătura - Fântâna lui Botorog

După o scurtă porțiune de mers prin pădure, ies în Poiana Zănoaga, unde cu greu reușesc să fac o scurtă ședință foto. Ningea atât de tare, iar camera se uda foarte repede de la atâta zăpadă. Până la urmă am încropit un adăpost și am reușit să surprind câteva cadre frumoase.

Ultima dată când am trecut prin Poiana Zănoaga era primăvară și totul era plin de brândușe și ghiocei. Acum însă era cu totul un alt peisaj.

Marcajul care trebuie urmat până la Fântâna lui Botorog este bandă galbenă, iar întreg traseul de la cabana Curmătura durează undeva la 2 ore. Este un traseu destul de ușor ca și cel pe care am urcat, sunt doar câteva porțiuni prin pădure de urcat/coborât mai abrupt.

Intru din nou în pădure, pe unde o să continui până la finalul traseului. Între timp ninsoarea s-a oprit și totul părea presărat cu zahăr pudră. Era ca într-un basm.

Am luat multe pauze de admirat frumusețea creată de natură în acea zi. Dacă știam că nu o să mă ia frigul de la atâta stat într-un loc, aș fi petrecut și ore să privesc pădurea atât de frumos presărată cu zăpadă.

Povestea s-a terminat în momentul în care am ajuns la Fântâna lui Botorog și știam că traseul meu a luat sfârșit.

Concluzii

Este un traseu ușor-mediu, accesibil tot timpul anului. Întreg circuitul durează aproximativ 5 ore pe o distanță de 11 km. Poate fi practicat fără probleme de aproape oricine, atâta timp cât aveți echipament adecvat (bocanci cu talpă aderentă, rucsac, geacă impermeabilă, căciulă, mănuși etc.)

Harta traseului o găsiți aici .

Fotografiile sunt realizate cu acest aparat.