MUNȚII BAIULUI
Azuga - Popasul Uriașilor - Vârful Cazacu - Culmea Zamora - Bușteni
Azuga - Popasul Uriașilor - Vârful Cazacu
Având în vedere că iarna traseele prin munții înalți sunt accesibile doar în anumite condiții și cu echipament adecvat, trebuie să ne axăm mai mult pe traseele din munții mai joși și mult mai prietenoși în aceste condiții. De cele mai multe ori și peisajele descoperite aici sunt spectaculoase, mai ales dacă totul este acoperit de zăpadă.
Așa fost și în acea zi când am urcat pe vârful Cazacu din munții Baiului. Și ce zi superbă am putut să prind.
Sunt mai multe variante de a ajunge pe vârful Cazacu, eu am ales-o pe cea cu plecare din Azuga. Traseul începe chiar de la șosea (DN1) din dreptul stației de autobuz, fiind marcat cu triunghi albastru.
Este o urcare destul de legeră care nu pune probleme, traseul putând fi parcurs de oricine cu o condiție fizică bună. Iarna dacă zăpada este bătucită este indicat să aveți la voi gheruțe pentru zăpadă pentru a împiedica alunecarea.
Porțiunea de pădure parcursă a fost superbă, copacii erau încărcați de zăpada proaspăt ninsă. Totul fiind de un alb imaculat.
Pe prima parte am fost însoțită de Pufuleț, un cățel grăsun care a venit cu mine din Azuga. După însă a plecat înainte și dus a fost.
O imagine superbă pe care am surprins-o, este cea a Coștilei care se ridică printre nori.
Pe parcurs ce înaintam pe traseu, pădurea devenea din ce în ce mai frumoasă, iar povestea de Iarnă mă încânta la fiecare pas.
După aproximativ o oră de la plecarea din Azuga am ieșit în golul alpin. Soarele stălucitor promitea o zi superbă de Iarnă, iar panoramele erau de vis.
Inițial m-au cucerit acești brăduți încărcați de zăpadă.
Iar după i-am văzut în toată splendoarea lor scăldați în razele Soarelui. Panorama spre Bucegi era incredibilă și totul era acoperit cu zăpadă.
La baza masivului Postăvaru se formare și o mare de nori, întregind astfel acest peisaj feeric de Iarnă.
Aici am luat o pauză un pic mai lungă de admirat, pozat și filmat. Cum vântul era aproape inexistent, aș fi stat și ore să casc ochii pe acolo. Însă ținta mea pentru acea zi era vârful Cazacu, așa că m-am dat dusă de acolo.
Pe parcurs ce mă apropiam de Popasul Uriașilor, priveliștea era din ce în ce mai frumoasă.
Din Azuga și până la telegondolă am făcut 2 ore, cine dorește poate să urce direct cu telegondola, însă va rata o experiență de neuitat dacă este o zi superbă de iarnă așa cum am prins și eu.
În depărtare încep să se vadă și Piatra Mare, Clăbucetul Taurului, Clăbucetul Azugii, dar și creasta munților Baiului acoperită de zăpadă.
Marcajul care trebuie urmat este cruce roșie, însă traseul merge pe sub creastă. Pentru panorame mult mai frumoase recomand să se meargă pe creasta matematică. Dacă este un strat foarte mare de zăpadă trebuie mers doar pe creasta matematică pentru a evita riscul producerii de avalanșe în zonele unde s-au format cornișe.
Vârful Cazacu nu este pe traseul marcat, însă poteca este vizibilă. Când o să vedeți crucea, o să știți că ați ajuns. Iar priveliștile sunt ceva de vis, încântătoare, superbisime.
Erau trecute deja 4 ore de când am plecat pe traseu, cu pauze incluse bineînțeles. Am luat iarăși o pauză mai lungă pe vârf unde am imortalizat câteva cadre de neuitat.
Spre est se întindea creasta munților Neamțului, iar în spate munții Grohotiș. Spre nord Postăvaru și Piatra Mare, dar și clăbucetele Taurului și Azugii. Spre vest întreg abruptul estic al Bucegilor. Iar spre sud creasta munților Baiului.
Vizibilitate pe zeci de km și imagini de basm.
Vârful Cazacu are o altitudine de 1.753 m.
Vârful Cazacu - Culmea Zamora - Bușteni
Afară era deja destul de cald și frumos încât stratul de zăpadă începea să se subțieze, în unele locuri dispărând complet.
Mi-am continuat traseul spre Culmea Zamora trecând prin Șaua Băiuțu. Mă așteptau încă 4 ore de traseu.
Culmea Zamora oferă una dintre cele mai frumoase priveliști spre Bucegi, iar ideal ar fi să fie văzută de dimineață pentru o lumină mai bună.
Era ultima porțiune de traseu unde avem parte de priveliști frumoase, după mă așteptau 2 ore de mers pe un forestier lung și monoton.
Coborârea pe forestier a fost mult mai anevoiaosă decât mă așteptam. Inițial mi-a căzut trepiedul și nu mi-am dat seama, tot mergeam și mergeam și când am vrut să-l folosesc mi-am dat seama că nu-l mai aveam, a trebuit să mă întorc și să-l caut, din fericire l-am găsit. După din cauză că se și întunecare între timp am greșit traseul, mergând tot înainte pe forestier când trebuia să fac dreapta la un moment dat pe un alt forestier. Din fericire mi-am dat seama repede și nu am pierdut foarte mult timp. Iar la final mi-am pierdut gopro-ul, îmi căzu-se din buzunar și noroc că m-am gândit să verific dacă încă îl am pe finalul traseului, altfel era mai complicat să mă întorc după el atâta drum prin beznă.
În total cu toate aceste întoarceri am pierdut aproximativ o oră pe traseu, având în vedere că se putea și mai rău și că am și găsit lucrurile, am răsuflat ușurată chiar dacă am mers o oră prin beznă la lumina frontalei.
Forestierul m-a scos în apropierea castelului Cantacuzino, iar de acolo am mai băgat și un sprint până la gară ca să prind următotul tren.
Concluzii
Întreg traseul mie mi-a luat 10 ore cu tot cu pauze de filmat și întors de 3 ori din drum. În mod normal se poate parcurge în 7-9 ore, în funcție de ritmul fiecăruia.
Este un traseu destul de lung având 21 km, însă nu prezintă porțiuni tehnice sau accidentate.
Eu am avut noroc și am prins o vreme foarte bună de această dată în Baiului, însă au fost și momente în care vântul bătea cu putere și vizibilitatea era scăzută. Important este să aveți și o geacă impermeabilă care să vă protejeze de zăpadă/vânt puternic, dar și o pereche de bocanci de sezon. Și nu în ultimul rând nu uitați acasă ochelarii de soare și crema cu protecție solară.
Harta traseului o găsiți aici.
Fotografiile sunt realizate cu acest aparat.
Dacă ți-a plăcut
recomand să citești următoarele postări
Ce zi minunată ai prins, cu o drumeție pe măsură! Munții Baiului mi se par pe nedrept subestimați, oricine poate vedea din imaginile pe care le-ai surprins frumusețea peisajelor ce răsplătesc osteneala urcușului (mai ales iarna). Am făcut de curând același traseu, doar că în sens invers, din Bușteni. Ca și în cazul tău, o cățelușă m-a însoțit pe o bună parte din traseu, vântul pe culme a fost neașteptat de blând, iar la coborâre am ratat pentru un timp poteca.
Dar micile peripeții merită îndurate pentru bucuria unei astfel de drumeții.
Felicitări pentru fotografiile și filmările superbe! Toate cele bune!
Mulțumesc frumos. Cărări cu soare în continuare!