MUNȚII BUCEGI
Telecabină Babele - Sfinx - Crucea Caraiman
Telecabină Babele - Crucea Caraiman
Poate părea o provocare să ajungi Iarna la Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman, ținând cont de altitudinea la care este amplasată și dificultatea traseelor care pornesc de jos spre Platoul Bucegilor. Din fericire avem ca variantă salvatoare telecabina, chiar dacă mie mi se pare cam scumpă pentru vechimea ei și condițiile pe care le oferă. Aveți aici lista cu prețuri.
Gândul de ajunge Iarna acolo sus și de a admira acele priveliști te face să treci peste aceste neajunsuri.
Ideea a fost să iau prima telecabină pentru a nu prinde aglomerație pe traseu și a avea peisajele doar pentru mine (și poate încă câteva persoane care vor urca în același timp cu mine).
La 8:30 am plecat cu prima telecabină, admirând Valea Jepilor Mici pe care o urcasem pe jos cu o vară înainte, pe timp de vară mi se pare un traseu accesibil doar dacă ai o condiție fizică bună și ceva experiență pe munte. Iarna, cu atâta zăpadă și gheață pe traseu nu m-aș încumeta să-l fac (cel puțin nu momentan).
Nu după mult timp ajung și pe Platoul Bucegilor. Era atât de pustiu și liniștit. Vântul nu bătea deloc, având în vedere că deobicei la o altitudine de peste 2.200 m mă așteptam să se facă resimțit. Părea o zi promițătoare!
De acolo trebuie urmat marcajul cruce roșie până la Crucea Caraiman, însă mai întâi am trecut pe la Babele și Sfinx.
Vizibilitatea era excelentă, iar peisajele o adevărată încântare!
Babele și Sfinxul sunt martori de eroziune formați în conglomerate. Conglomeratele fiind roci sedimentare formate prin consolidarea naturală a pietrișurilor (sfărâmături ale unor roci mai vechi). În urma acțiunii vântului, a ploilor și al îngheț-dezghețului rezultă acest relief cu aspect ruiniform.
Imediat după Babe ajung și la Sfinx, unde iau o scurtă pauză de admirat împrejurile. Se vedea foarte frumos spre Colții Țapului, spre Bătrâna, dar și spre munții Leaota.
Urmează traversarea acestui imens alb de o frumusețe aparte. Coștila începe să se înalțe frumos, urmată de valea Jepilor.
Ca dificultate este un traseu ușor pe timp de vară, însă dacă este multă zăpadă poate fi solicitant Iarna. Eu una am prins un strat subțire de zăpadă și nu am avut probleme.
Tot merg admirând peisajul și nici nu-mi dau seama când trece timpul și ajung la cruce. De fapt deasupra ei, undeva pe buza muntelui Caraiman. Am hotărat să nu continui de acolo deoarece mi se părea dificilă coborârea fiind foarte abruptă și acoperită de zăpadă viscolită.
Oricum priveliștea de sus era cel puțin superbă, crucea se vedea într-un mare fel.
Când mă uit pe platoul de la baza crucii văd o mulțime de capre negre care pășteau liniștite. Nefiind nimeni să le deranjeze am putut să le admir cât timp am stat acolo.
Dincolo de cruce se înșirau de la stânga la dreapta: masivele Postăvarul și Piatra Mare, munții Neamțului, Baiului, iar în spate munții Ciucaș, Grohotiș și Siriu.
O adevărată încântare!
După o pauză lungă mă dau și eu dusă pentru a mai descoperi și alte priveliști. Și descopăr cât de frumos se vede și abruptul Coștilei, impunător de-a dreptul.
După alte câteva pauze de admirat în stânga și-n dreaptă, pornesc din nou spre telecabină pe același traseu pe care am venit. Mie tot acest traseu dus-întors mi-a luat 5-6 ore cu multe pauze incluse, în mod normal fără pauze ar trebui să faceți 3 ore dus-întors.
Concluzii
Un traseu foarte frumos, mai ales dacă este parcurs pe zăpadă. Vara îl recomand pe cel care merge pe Brâna Caraimanului (asta dacă nu aveți rău de înălțime) este mult mai spectaculos și divers.
Ca dificultate este ușor, fără urcări și coborâri abrupte. Un traseu potrivit și pentru începători.
Nu am întâlnit surse de apă pe traseu!
Nu uitați crema de protecție solară și ochelarii de soare, pe platou nu este umbră pe nicăieri. Eu una am prins un Soare arzător, iar dacă nu aș fi folosit protecție solară, cu siguranță m-aș fi ales cu arsuri pe față.
Harta traseului o găsiți aici.
Fotografiile sunt realizate cu acest aparat.
Dacă ți-a plăcut
recomand să citești următoarele postări
