MUNȚII BUCEGI
Padina Crucii - Culmea Țigănești - Valea Gaura
Bușteni - Cabana Mălăiești - Padina Crucii
Cât de mult mi-au plăcut aceste 2 zile în Munții Bucegi, au fost prea frumoase. Dar, să începem cu începutul.
Totul a început cu Valea Gaura, tot auzeam despre ea că este unul dintre cele mai frumoase trasee din Bucegi. Mi-am zis că trebuie să o văd și eu, dar cum să fac asta?…cam greu într-o zi și să urc și să cobor și să filmez.
Singura mea variantă de a face acest traseu, având în vedere că plecam din București și trebuie să mă și întorc, pe lângă faptul că depindeam de tren, era să-l fac în 2 zile.
Am ales să urc din Bușteni pe Take Ionescu până la Cabana Mălăiești, iar de acolo să continui spre Țigănești, urmând ca a doua zi să fac Valea Gaura.
Despre traseul până la Cabana Mălăiești nu o să vorbesc acum, mai multe informații găsiți în aceste articole pe care le-am scris: cabana Mălăiești prin Valea Glăjeriei și prin Take Ionescu.
Practic după ce am ajuns la cabana Mălăiești am continuat pe marcajul bandă galbenă spre Padina crucii. Urcarea este susținută și durează aproximativ jumătate de oră.
De fapt, ce este această Padina Crucii? Din punct de vedere al relieful este o formă de tip custură formată între doi ghețari, în acest caz ghețarul din valea Mălăiești pe de o parte și ghețarul din valea Țigănești pe de altă parte. Ghețarii au erodat în timp interfluviul dându-i o formă de creastă îngustă și ascuțită.
Datorită amplasării pe care o are Padina Crucii, priveliștea pe care o oferă este superbă. Pot fi admirate atât văile Mălăiești și Țigănești, vârfurile Bucșoiu și Omu, masivele Postăvaru și Piatra Mare ș.a.m.d.
Recomad oricui vizitează cabana Mălăiești să ajungă și pe Padina Crucii, este aproape, iar priveliștile incredibile. Atenție, nu iarna, există riscul de avalanșă!
Padina Crucii - Șaua Țigănești
Traseul de pe Padina Crucii spre Culmea Țigănești este ușor și pitoresc. La final de septembrie erau foarte multe afine pe marginea potecii, dar și câteva flori de smârdar. La un moment dat trec pe lângă lacul Țigănești, acesta este singurul lac natural din Munții Bucegi (fiind un lac de nivație).
După 2 ore de la plecarea de la cabana Mălăiești, ajung în Șaua Țigănești, unde o să rămân peste noapte. Ultima parte a urcării pe bandă galbenă spre șa a fost puțin mai solicitantă, însă nimic de speriat.
În momentul în care am ajuns eu, încă două corturi erau montate acolo. Asta m-a bucurat, deoarece era prima dată când am campat singură și nu aș fi vrut să fiu chiar singură. Refugiul Țigănești a rămas gol peste noapte în acea zi.
Acum să vă povestesc un pic despre această experiență de a campa singură pe creastă. Înainte de a pleca mi-am făcut o grămadă de filme în cap și eram cât pe ce să renunț la idee. Am analizat situația în detaliu și am ajuns la concluzia că rău nu are ce să se întâmple. Așa că mi-am închiriat un cort de 1 persoană de pe ncort.ro și dusă am fost. A fost un cort mic de doar 1,25 kg și destul de micuț în interior. Dacă ar fi să-mi cumpăr un cort ultraușor de creastă, aș alege unul tip dom, deoarece acesta era tip tunel și nu aveam cum să stau în fund fiind foarte jos. Am avut un sac de dormit de 0 grade și un izopren, cam aceasta a fost cazarea mea pentru acea noapte.
Cum am dormit? Neașteptat de bine, în ciuda vântului care bătea cu putere și mă trezeam din când în când să verific dacă e ok cortul, am dormit vreo 7-8 ore. Nu mi-a fost frig, mi-a fost bine.
Și acum să revenim la Apus. Nu a fost unul foarte spectaculos, cu cer colorat în zeci de culori. Însă, eu mă bucur de asemenea momente cu toată inima, nu în fiecare zi ai ocazia să privești Apusul sau Răsăritul de pe creastă.
Spre vest zăream siluetele Pietrei Craiului, Leaota și Iezer-Păpușa. Spre est se înălța Padina Crucii, vârful Bucșoiu și vârful Omu. Spre nord depresiunea Brașovului ș.a.m.d.
Dacă pe zi a fost cald și aproape lipsit de vând, la apus un vând atât de puternic s-a pornit încât simțeam că-mi intră frigul în oase. M-am cuibărit în cort și am avut parte de câteva reprize de somn bune până dimineață.
La ora 7 eram deja în fața cortului pentru a admira Răsăritul, vântul parcă se mai potolise, însă tot era sâcâitor. O scurtă sesiune foto cu soarele care se înălța din spatele vârfului Bucșoiu. Prea frumoasă această lumină caldă!
Răsăritul din spatele vârfului Bucșoiu.
Câteva flori de smârdar în această lumină superbă.
Culmea Țigănești - Curmătura Hornurilor
După ora 8, mi-am făcut bagajele și am continuat traseul. De data aceasta spre Turnurile Țigănești urmând marcajul bandă roșie. Mi-a plăcut atât de mult această parte a traseului, mă simțeam într-o altă lume, o lume cu pereți uriași din stâncă.
Porțiunea de traseu de la Turnurile Țigănești este expusă în unele locuri și asigurată cu lanțuri. Poteca care șerpuiește pe marginea prăpăstiilor îți poate da un pic de emoții dacă ai frică de înălțimi. Dar și ce panorame îți poate oferi!
Imediat după Turnurile Țigănești ajung și pe vârful Scara, de unde continui spre Curmătura Hornurilor.
De aici puteți admira o priveliște superbă spre Valea Mălăiești prin Hornul Mare, vârfurile Bucșoiu și Omu, dar și o mare parte din Platoul Bucegilor.
Curmătura Hornurilor - Valea Gaura
Și acum urmează partea mea favorită a acestei aventuri. Coborârea pe Valea Gaura pe marcaj cruce roșie până în Bran. Îndicatorul arată 6 ore jumătate până în Bran, aveam ceva de mers.
După am înțeles de ce este un traseu puțin frecventat, deoarece este lung, cam greu să-l faci într-o zi dus-întors.
Însă este incredibil de frumos! Pentru mine Valea Gaura și Brâna Caprelor sunt cele mai frumoase trasee din Bucegi.
În comparație cu alte trasee, acesta pe parcurs ce cobori devine din ce în ce mai frumos. O să întâlniți și câteva porțiuni cu lanțuri care necesită atenție. Per total este un traseu mediu spre greu.
Vă recomand să faceți și un mic ocol de 5 minute până la Cascada Moara Dracului. Eu am prins-o aproape secată, însă vara este un adevărat spectacol această cascadă.
Poiana Gaura este ultimul punct de belvedere superb de pe traseu, după o să mergeți doar prin pădure vreo 3 ore până în Bran. Dacă veniți cu mașina sunt variante să scurtați traseul, de exemplu dacă plecați din Șimon, puteți parca lângă monument și de acolo până în Poiana Gaura mai aveți aprox. o oră.
Însă la mine nu a fost cazul, eu trebuia să ajung în Bran, pentru a lua un autobuz spre Brașov. Așa am mers trei ore prin pădure, unde nu am întâlnit pe nimeni, doar eu și ursul. Spre final am întâlnit un biciclist care era la fel de surprins ca mine să vadă pe cineva pe acea porțiune.
Am avut și ghinionul ca în acea zi în Bran să fie Răvășitul Oilor și nu am reușit să găsesc vreun taxi de la intrarea pe șosea. Norocul meu a fost că m-a văzut un localnic și m-a dus vreo 2 km cu mașina până mai aproape de centru de unde trebuia să iau autobuzul. Mi-a prins foarte bine deoarece începea să mă doară tare spatele de la greutatea rucsacului.
Concluzii
Un traseu incredibil de frumos. Lung, dar merită orice efort. Ca dificultate este mediu spre greu, cu unele porțiuni expuse.
În ceea ce privește sursele de apă, eu am prins izvorul de la Mălăiești secat, așa că a trebuit să cumpăr apă de la cabană. Pe restul traseului nu o să mai găsiți surse de apă până la Cascada Moara Dracului. Indicat ca de la Mălăiești să aveți cel puțin 2l/persoană pentru restul traseului.
Per total este un traseu de 13 – 15 ore cu tot cu pauze incluse.
Timpi intermediari:
Bușteni – Mălăiești: 4 ore.
Mălăiești – Padina Crucii: 30 min.
Padina Crucii – Șaua Țigănești: 1,5 – 2 ore.
Șaua Țigănești – Curmătura Hornurilor: 2 ore
Curmătura Hornurilor – Valea Gaura – Bran: 5-6 ore
Harta traseului o găsiți aici.
Fotografiile sunt realizate cu acest aparat.
Dacă doriți puteți viziona și filmul călătoriei pe canalul meu de YouTube.
Dacă ți-a plăcut
recomand să citești următoarele postări
Bună,
Mă bucur că ți-am descoperit blogul și canalul de Youtube, mai ales că am revăzut niște trasee foarte dragi (zona Mălăiești – Țigănești) din Bucegi. Peisajele spectaculoase pe care le-ai surprins se îmbină perfect cu entuziasmul pentru munte pe care reușești să-l transmiți; retrăiesc practic momentele frumoase pe munte prin intermediul tău, motiv pentru care îți mulțumesc și te felicit pentru realizări. Într-adevăr, cum ai scris și tu, parcă ești într-o altă lume acolo sus printre stâncile uriașe, iar singurătatea accentuează și mai mult acele trăiri ce le simți în inimă.
Cu siguranță îți voi urmări materialele!
Cărări însorite să ai! Toate cele bune!
Mulțumesc frumos!
Toate cele bune!